Evanghelia după Sfântul Matei

XI. PĂTIMIREA ȘI MOARTEA LUI ISUS

Complotul împotriva lui Isus
(Mc 14,1-2; Lc 22,1-2; In 11,45-53)

Capitolul 26

Iuda îl trădează pe Isus
(Mc 14,10-11; Lc 22,3-6)
    ¹⁴ Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei ¹⁵ și le-a zis: "Ce vreți să-mi dați ca să-l dau pe mâna voastră?" Ei i-au numărat treizeci de arginți ^b. ¹⁶ Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

Pregătirea cinei pascale
(Mc 14,12-16; Lc 22,7-14)
    ¹⁷ În prima zi a Azimelor, au venit discipolii la Isus și au zis: "Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?" ^{c 18} El a spus: "Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»". ¹⁹ Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

Dezvăluirea trădării lui Iuda
(Mc 14,17-21; Lc 22,21-23; In 13,21-30)
    ²⁰ Când s-a înserat, stătea la masă împreună cu cei doisprezece ^{d 21} și, în timp ce mâncau, a zis: "Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda".
     ²² Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: "Nu cumva sunt eu, Doamne?" ²³ El a răspuns: "Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. ²⁴ Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!" ²⁵ Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, l-a întrebat: "Nu cumva sunt eu, rabbi?" El i-a răspuns: "Tu ai zis!"

Instituirea Euharistiei
(Mc 14,22-24; Lc 22,19-20; 1Cor 11,23-25)
    ²⁶ Și în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: "Luați, mâncați; acesta este trupul meu!" ²⁷ Apoi, luând potirul, după ce a mulțumit, le-a dat lor spunând: "Beți din acesta toți, ²⁸ căci acesta este sângele meu, al alianței ^e, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor. ²⁹ Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu". ³⁰ Și, după ce au cântat imnul ^f, au plecat spre Muntele Măslinilor.


Prezicerea renegării lui Petru
(Mc 14,27-31; Lc 22,31-34; In 13,36-38)
    ³¹ Atunci Isus le-a spus: "Voi toți vă veți scandaliza din cauza mea în noaptea aceasta, căci este scris:
    Voi bate păstorul
    și oile din turmă se vor risipi.
³² Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea". ³³ Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: "Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată!" ³⁴ Isus i-a zis: "Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega". ³⁵ Petru i-a zis: "Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega". Și toți discipolii spuneau la fel.

Isus pe Muntele Măslinilor
(Mc 14,32-42; Lc 22,39-46)
    ³⁶ Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemani și le-a spus discipolilor: "Stați aici până când mă voi duce acolo să mă rog!" ³⁷ Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista și a se tulbura. ³⁸ Atunci le-a spus: "Sufletul meu este trist de moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!"
     ³⁹ Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ spunând: "Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta. Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu".
     ⁴⁰ Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: "Așa, n-ați putut veghea cu mine nici măcar un ceas? ⁴¹ Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab". ⁴² Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat spunând: "Tată, dacă nu este posibil ca să treacă acest potir fără ca să-l beau, să se facă voința ta".
     ⁴³ Venind, i-a găsit din nou dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn. ⁴⁴ Lăsându-i, a plecat din nou și s-a rugat pentru a treia oară spunând iarăși aceleași cuvinte. ⁴⁵ Atunci a venit la discipoli și le-a spus: "Dormiți mai departe și odihniți-vă! ^g Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! ⁴⁶ Sculați-vă, să mergem. Iată, cel care mă trădează este aproape".

Arestarea lui Isus
(Mc 14,43-50; Lc 22,47-53; In 18,3-11)
    ⁴⁷ Pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece și împreună cu el o mulțime mare, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului, ⁴⁸ iar trădătorul lui le dăduse un semn spunând: "Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!" ⁴⁹ S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis: "Bucură-te, rabbi!" Și l-a sărutat. ⁵⁰ Dar Isus i-a spus: "Prietene, pentru aceasta ai venit!" ^h Atunci apropiindu-se, au pus mâna pe Isus și l-au prins. ⁵¹ Și iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea. ⁵² Atunci Isus i-a zis: "Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie, de sabie vor pieri ⁱ. ⁵³ Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? ⁵⁴ Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?" ⁵⁵ În ceasul acela, Isus a spus mulțimilor: "Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu învățând, și nu m-ați arestat. ⁵⁶ Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților". Atunci toți discipolii, părăsindu-l, au fugit.

Isus înaintea Sinedriului
(Mc 14,53-65; Lc 22,66-71; In 18,13-24)
    ⁵⁷ Cei care l-au arestat pe Isus, l-au dus la marele preot Caiafa unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. ⁵⁸ Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot și, intrând înăuntru, s-a așezat printre servitori ca să vadă sfârșitul.
     ⁵⁹ Arhiereii și tot Sinedriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l condamne la moarte, ⁶⁰ dar nu găseau, deși s-au prezentat mulți martori falși. În cele din urmă au venit doi ⁶¹ și au zis: "Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»". ⁶² Ridicându-se, marele preot i-a zis: "Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?" ⁶³ Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: "Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu".
     ⁶⁴ Isus i-a răspuns: "Tu ai zis. Ba, vă spun:
    de acum îl veți vedea pe Fiul Omului
    șezând la dreapta puterii
    și venind pe norii cerului".
⁶⁵ Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a spus: "A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia. ⁶⁶ Cum vi se pare?" I-au răspuns: "Este vrednic de moarte!"
     ⁶⁷ Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii; alții l-au pălmuit ^{j 68} spunând: "Profețește-ne, Cristoase, cine este cel care te-a lovit?"
Renegarea lui Petru
(Mc 14,66-72; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)
     ⁶⁹ Iar Petru ședea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare și i-a zis: "Și tu erai cu Isus Galileeanul". ⁷⁰ Dar el a negat înaintea tuturor spunând: "Nu știu ce vorbești". ⁷¹ În timp ce se îndrepta spre poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo: "Acesta era cu Isus Nazarineanul". ⁷² Dar el a negat din nou cu jurământ: "Nu-l cunosc pe omul acela". ⁷³ Puțin după aceea s-au apropiat cei care erau acolo și i-au zis lui Petru: "Într-adevăr și tu ești dintre ei, pentru că și accentul tău te trădează". ⁷⁴ Atunci a început să se blesteme și să jure: "Nu-l cunosc pe omul acela". Și îndată a cântat cocoșul. ⁷⁵ Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: "Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei renega". Și, ieșind afară, a plâns amar.

Isus este dus înaintea lui Pilat
(Mc 15,1; Lc 23,1-2; In 18,28-32)

Capitolul 27

¹ Iar când s-a făcut dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut consiliu împotriva lui Isus ca să-l condamne la moarte. ² Și, legându-l, l-au dus și l-au predat lui Pilat ^a, guvernatorul.

Moartea lui Iuda
(Fap 1,18-19)
    ³ Atunci Iuda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remușcare, a adus înapoi arhiereilor și bătrânilor cele treizeci de monede de argint ⁴ spunând: "Am păcătuit vânzând sânge nevinovat". Dar ei i-au zis: "Ce ne privește? Tu vei vedea!" ⁵ Și aruncând banii în templu, a plecat și s-a dus să se spânzure. ⁶ Iar arhiereii, luând banii, au zis: "Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt prețul sângelui". ⁷ Și, după ce au ținut consiliu, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor. ⁸ De aceea se numește ogorul acela până astăzi Ogorul Sângelui.
     ⁹ Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: Și au primit treizeci de arginți, prețul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel ¹⁰ și i-au dat pe ogorul olarului, așa cum îmi poruncise Domnul.

Isus înaintea lui Pilat
(Mc 15,2-5; Lc 23,2-5; In 18,33-38)
    ¹¹ Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat: "Tu ești regele iudeilor?" Isus a răspuns: "Tu o spui!" ¹² Și, în timp ce era acuzat de arhierei și de bătrâni, nu răspundea nimic. ¹³ Atunci i-a zis Pilat: "Nu auzi câte mărturisesc aceștia împotriva ta?" ¹⁴ Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul era foarte mirat.

Condamnarea lui Isus
(Mc 15,6-15; Lc 23,13-25; In 18,39-19,16)
    ¹⁵ La fiecare sărbătoare, guvernatorul obișnuia să elibereze un deținut pentru popor, pe care îl voiau ei. ¹⁶ Pe atunci aveau un deținut vestit, numit ^b Baraba. ¹⁷ Deci, când s-au adunat, Pilat le-a zis: "Pe cine vreți să vi-l eliberez: pe ^c Baraba sau pe Isus care se numește Cristos?" ¹⁸ Căci știa că din invidie îl dăduseră pe mâna lui.
     ¹⁹ Și, în timp ce ședea la judecată, soția lui i-a trimis vorbă: "Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui". ²⁰ Dar arhiereii și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l trimită la moarte. ²¹ Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: "Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?" I-au răspuns: "Pe Baraba!" ²² Pilat le-a zis: "Așadar, ce să fac cu Isus, care se numește Cristos?" Au zis toți: "Să fie răstignit!" ²³ El le-a spus: "Dar ce rău a făcut?" Ei însă strigau și mai tare: "Să fie răstignit!"
     ²⁴ Văzând Pilat că nu folosește la nimic, dimpotrivă agitația devenea tot mai puternică, a luat apă și s-a spălat pe mâini ^d înaintea poporului spunând: "Eu sunt nevinovat de sângele acestui drept ^e. Voi veți vedea!" ²⁵ Tot poporul a răspuns: "Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri". ²⁶ Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce l-a biciuit ^f, l-a dat ca să fie răstignit.

Încoronarea cu spini
(Mc 15,16-20; In 19,2-3)
    ²⁷ Atunci soldații procuratorului l-au adus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul lui toată cohorta ^g, ²⁸ și după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie ^h purpurie. ²⁹ Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie și, îngenunchind, își băteau joc de el spunând: "Bucură-te, rege al iudeilor!" ³⁰ Apoi, scuipându-l, îi luau trestia și-l loveau peste cap. ³¹ După ce și-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie și l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

Răstignirea lui Isus
(Mc 15,21-32; Lc 23,26-43; In 19,17-27)
    ³² În timp ce ieșeau, au găsit un om din Cirene ⁱ cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea. ³³ Ajungând la locul numit Golgota, care înseamnă locul Craniului, ³⁴ i-au dat să bea vin amestecat cu fiere ^j, dar el, gustând, n-a voit să bea.
     ³⁵ După ce l-au răstignit, au împărțit hainele lui, aruncând zarurile, ³⁶ apoi s-au așezat și au rămas acolo să-l păzească. ³⁷ Au pus deasupra capului său cauza condamnării, scrisă astfel: "Acesta este Isus, regele iudeilor". ³⁸ Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga.
     ³⁹ Iar cei care treceau, rosteau blasfemii împotriva lui clătinând din cap ⁴⁰ și spunând: "Tu, care dărâmi templul și-l construiești în trei zile, salvează-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!" ⁴¹ La fel și arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii și cu bătrânii și spuneau: ⁴² "Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă ^k este regele Israelului să coboare acum de pe cruce și vom crede în el. ⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu! Să-l elibereze acum dacă îl dorește. Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»". ⁴⁴ Chiar și tâlharii răstigniți împreună cu el, îl insultau în același fel.


Moartea lui Isus
(Mc 15,33-41; Lc 23,44-49; In 19,28-30)
    ⁴⁵ De la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea. ⁴⁶ Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: "Elí, Elí, léma sabactáni?" care înseamnă "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" ⁴⁷ Unii dintre cei care erau de față spuneau: "Acesta îl cheamă pe Ilie!" ⁴⁸ Și îndată unul dintre ei a alergat și, luând un burete, l-a înmuiat în oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea. ⁴⁹ Iar ceilalți spuneau: "Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l salveze!" ⁵⁰ Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, și-a dat sufletul.
     ⁵¹ Și, iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, ⁵² mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților morți au înviat ⁵³ și, ieșind din morminte, după învierea lui, au venit în cetatea sfântă și s-au arătat multora.
     ⁵⁴ Atunci centurionul și cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul și cele întâmplate, au fost cuprinși de o mare spaimă și au spus: "Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!" ⁵⁵ Erau acolo și multe femei care priveau de departe. Unele dintre ele îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-i. ⁵⁶ Printre ele erau, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedeu.

Înmormântarea lui Isus
(Mc 15,42-47; Lc 23,50-56; In 19,38-42)
    ⁵⁷ Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el discipol al lui Isus. ⁵⁸ Acesta a venit la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. ⁵⁹ Iosif a luat trupul lui Isus, l-a înfășurat într-un giulgiu curat ⁶⁰ și l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.
     ⁶¹ Iar Maria Magdalena și cealaltă Marie ședeau acolo, înaintea mormântului.

Pază la mormânt

    ⁶² În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat ⁶³ și i-au spus: "Domnia ta, ne-am amintit că acel înșelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile voi învia». ⁶⁴ Poruncește, deci, să fie păzit mormântul până în ziua a treia ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure și apoi să spună poporului: «A înviat din morți!» Iar înșelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima". ⁶⁵ Pilat le-a zis: "Aveți garda, mergeți și păziți cum știți". ⁶⁶ Ei s-au dus și, sigilând piatra, au păzit mormântul cu garda.

 

Note de subsol

---

^b Erau monede numite shekeli, singurele în circulaţie la templu. Echivalentul celor treizeci de monede era de 120 de dinari. După Ex 21,32 aceasta era despăgubirea pentru sclavul ucis în mod involuntar.
^c Pregătirile pentru sărbătoare presupuneau amenajarea unei săli, jertfirea mielului, pregătirea accesoriilor: pâine nedospită, sosul ritual, ierburile amare şi cupele cu vin. "A mânca Paştele" înseamnă a participa la cina rituală de Paşti.
^d Unele manuscrise adaugă: discipoli.
^e Unele manuscrise adaugă: celei noi.
^f Acest imn este alcătuit din Ps 115-118.
^g Unele traduceri moderne dau o nuanţă de acuză la adresa apostolilor: Dormiţi mereu şi vă odihniţi? (RSV). Totuşi cuvintele lui Isus exprimă doar constatarea amară că discipolii nu sunt în stare să vegheze cu el.
^h Unele traduceri moderne folosesc o întrebare. Dar aici este constatarea lui Isus referitoare la scopul venirii lui Iuda. De fapt Isus este cel care domină situaţia; cu libertate şi luciditate el dă semnalul începerii ultimei faze a dramei.
ⁱ Sabia este simbolul forţei militare şi al violenţei distructive. Folosirea ei intră în logica răfuielii care stă la baza legii talionului. Dar Isus declară depăşit principiul unei dreptăţi care reglementează raporturile umane în baza echilibrului de forţe sau teroare.
^j Verbul hrapizo este foarte rar în greaca biblică. Nu se referă la lovitura obişnuită cu interiorul palmei, ci cu dosul palmei, gest care are o semnificaţie de jignire profundă. După tradiţia rabinică, cel care lovea cu dosul palmei era mult mai vinovat decât cel care lovea cu pumnul. Gravitatea jignirii este aici cu atât mai evidentă cu cât cei care lovesc sunt membrii Sinedriului, deci reprezentanţii religioşi ai Israelului.
^a Unele manuscrise adaugă: Ponţiu. "Ponţiu Pilat" a fost procuratorul Iudeii în perioada 25-35, în timpul lui Cristos. Este descris de istoriografi ca un om încăpăţânat şi dur, violent, jefuitor şi crud: este vinovat de executarea multor persoane fără un proces legal. Din cauza atacării unei procesiuni religioase pe muntele Garizim, samaritenii l-au denunţat. A fost chemat de împăratul Tiberiu la Roma şi destituit. Nu se cunosc alte date după destituirea lui.
^b Unele manuscrise vechi au: Isus Baraba. Este posibil ca Baraba să fi avut acest nume, de altfel foarte frecvent în acel timp la evrei.
^c Unele manuscrise vechi adaugă: Isus.
^d Exista un vechi obicei, atestat în Dt 21,6-7, ca bătrânii să-şi spele mâinile lângă un cadavru pentru a-şi demonstra nevinovăţia. Deşi roman, Pilat face acest gest pentru a impresiona pe evrei şi pentru a declara că nu este responsabil de moartea lui Isus. Această responsabilitate este revendicată, în schimb, de evrei, fiind transmisibilă la copiii lor. Expresia "sângele lui asupra noastră" este cunoscută atât în VT (2Sam 3,29) cât şi în literatura rabinică.
^e Unele manuscrise au: de sângele acesta.
^f Flagelarea după metoda romană se făcea cu flagella, nuiele (pentru un om liber) sau cu fragra, biciul din piele (pentru sclavi). Biciul avea la capete bucăţi de os (scorpiones) sau bile de plumb (plumbator). Spre deosebire de legea ebraică, după care se puteau da patruzeci de lovituri minus una, din teama de a nu fi prea multe (cf. Dt 25,3), legea romană lăsa numărul loviturilor la aprecierea biciuitorului sau a procuratorului care asista.
^g Cohorta era o unitate militară în armata romană, compusă din aproximativ cinci sute de soldaţi. Cifra este aici hiperbolică.
^h Mantia aici este aşa numitul saguus al soldaţilor romani cu care l-au acoperit în semn de batjocură.
ⁱ Cirene era capitala provinciei Cyrenaica, din nordul Africii.
^j În Evanghelia după sfântul Matei avem un joc de cuvinte: "vinul înmiresmat" (vezi n. Mc 15,23) este înlocuit cu "vinul amestecat cu fiere", făcându-se astfel legătura cu dreptul din Ps 69,22 căruia duşmanii îi dădeau fiere în mâncare şi oţet în băutură.
^k În câteva manuscrise importante lipseşte: dacă.